Autor: Cristina Coman, psihoterapeut și psiholog clinician
Pregătirea copilului pentru a merge la un psihoterapeut are o strânsă legătura cu vârsta. Spre exemplu, cu cât este mai mic, părintele tinde să nu-i denumească exact persoana la care intenționează să-l ducă. Însă în toate situațiile este foarte important ca vizita la cabinetul psihoterapeutului să fie prezentată într-o manieră cât mai interesantă și prietenoasă, iar copilul să ajungă să-și dorească să meargă.
La început este necesară prezența mamei sau a tatălui deoarece copilul are nevoie de siguranță și nu va sta de vorbă cu un străin fără ca părintele să fie prin preajmă.
În funcție de modul în care funcționează relația dintre mamă, copil și psihoterapeut, cel mic se va simți pregătit să participe singur la aceste întâlniri. Nu orice psihoterapeut poate lucra cu orice copil. Este importantă relația care se stabilește între cei doi, astfel încât copilul să dorească să-și exprime sentimentele și problemele în fața psihoterapeutului. În psihoterapie, clientul este cel care vorbește mai mult decât specialistul. Prin prisma unei conversații autentice, psihoterapeutul identifică problemele întâlnite și-l ghidează spre o rezolvare. Discuția este coordonată într-o formă în care copilului îi este ușor să povestească, iar majoritatea răspunsurilor și le va da chiar singur.
Pot exista situații în care copilul nu dorește să meargă la un anumit psihoterapeut, și atunci el nu trebuie forțat. Dacă nu-i place specialistul respectiv, copilul nu se va deschide în fața lui și nu va putea fi așadar ajutat în evoluția sa.
De cele mai multe ori copiii întâmpină dificultăți din cauza conflictelor din familie sau există situația în care în familie este un o relație armonioasă însă este agresat în medii exterioare precum grădinița, școala sau persoanele cu care acesta relaționează când nu stă cu părinții. Problemele nu trebuie identificate cu copilul. Dacă cel mic are un anumit comportament nu el este problema. Pentru a descoperi motivul pentru care se comportă astfel părintele trebuie să-i arate că este dispus să-l înțeleagă, să-i reamintească calitățile sale și să-l încurajeze. Prin acestea, copilul va căpăta încredere în el și în faptul că poate depăși situația conflictuală. Dacă cel mic este descurajat mai ales în momentele în care nu are o părere bună despre el, acesta o să devină și mai închis în sine. Pot exista situații în care nici n-o sa vrea să mai interacționeze cu alți copii sau să meargă în vizite.
Este un lucru fundamental ca părintele să-i creeze o zonă de siguranță acasă. Dacă acesta se simte protejat și iubit, poate parcurge orice obstacol mai ușor. În cabinetul psihoterapeutului, prin metode precum desen sau povestit, copilul reușește să se exploreze pe sine și să înțeleagă că ceea ce i se întâmplă nu este din vina lui și nu-l reprezintă.
De asemenea, nici copiii mai mari sau adolescenții nu trebuie catalogați în funcție de problema pe care o întâmpină. Părinții îi pot sfătui pe aceștia că ar fi bine să meargă împreună la un specialist care ar putea să-i ghideze. Copiii își doresc să fie înțeleși măcar de unul dintre părinți. Un lucru esențial este ca pre-adolescentul să știe că dacă se confruntă cu vreo problemă, este mai ușor de rezolvat în familie decât cu cei din exterior.
Pentru a putea vorbi despre o problemă, copilul trebuie să se simtă într-un mediu sigur. Dacă acesta nu se poate deschide în fața părintelui, ar putea încerca în fața unei persoane specializate care reușește să-i transmită sentimentul de siguranță.