"Câți copii avem cu totul?" | Pericolele lui "VREAU" partea 1 (video)

Ne dorim să răspundem la întrebări precum ”Cum să nu ajungem la crize de furie (tantrumuri) la copiii mici” sau ”Cum să contribuim la dezvoltarea emoțională a copiilor”, scopul fiind acela de a vă ajuta să găsiți cea mai eficientă metodă pentru formarea unui copil echilibrat.

Ce poți să faci ca să eviți crizele de furie și scenele din locurile publice

Educația în ziua de azi este bazată foarte mult pe cuvintele folosite atât de părinte cât și de copil. Sunt des întâlnite situațiile în care cei mici se trântesc pe jos (fac tantrumuri) pentru a obține ce vor.

Acest lucru este o consecință a modului în care părintele se comportă cu el, concept primordial în parentaj (parenting).

• Copilului nu trebuie să-i fie cucerită bunăvoința, deoarece nu este destul de matur încât să poată să facă lucruri sau să ia decizii înțelepte de unul singur. Mulți adulți fac greșeala de a-și întreba copilul ce vrea și ce nu vrea, învățându-l de la o vârstă fragedă cuvintele „vreau” și ”nu vreau”. Copilul nu știe ce este bine pentru el și n-are discernământul să aleagă. Cum este evidențiat și în studiile de psihologie a copilului, discernământul unui copil de a alege se formează după parcurgerea anumitor etape de dezvoltare din viața sa. Spre exemplu, copilului îi place foarte mult o ciocolată anume. De ziua lui poate mânca una întreagă însă, el o să mai vrea și mai multă. Este în regulă să fie lăsat după cum își dorește el?
• Fiecare părinte este responsabil de consecințele faptelor copilului său până la vârsta maturității. De aceea, este complet greșit să îi ofere celui mic puterea de alegere prin a ține cont de tot ce vrea și nu vrea copilul. Mulți părinți sunt conștienți că nu tot ce „vrea” copilul să facă este bine. Dacă el vrea să bage mâna într-o priză, evident că părintele nu-l lasă. Dar dacă el vrea să primească o înghețată în acel moment, părintele de ce nu-și dă seama că e tot același pericol al cuvântului „vreau”? Vă invităm să urmăriți primul episod al podcastului pentru a afla ce reguli de creștere a copilului trebuie să urmăm.
• O altă regulă a parentajului (parenting-ului modern) este aceea de a ne crește copiii cu iubire și cu mult discernământ, deoarece acestuia trebuie să i se traseze niște limite în educație, el nefiind încă definit ca persoană. Este normal ca cel mic să-și dorească încontinuu câte ceva însă, dacă i se face mereu pe plac, o să se mulțumească cu acest lucru și o sa devină scăpat de sub control și vor apărea situații frecvente în care copilul va spune ”nu vreau”. De aceea, educarea prin folosirea autorității este importantă. De multe ori, autoritatea este confundată cu lipsa afecțiunii. Copilul trebuie să înțeleagă că pentru că este iubit, nu are voie să mănânce mai multă ciocolată, deoarece i se poate face rău eventual. Părinții nu trebuie să se lase influențați de posibilele plânsete sau țipete ale copilului cu arhicunoscuta frază „Dar vreau!”. Este important de precizat că afecțiunea îi este oferită celui mic atunci când îl respectăm și facem ce este cel mai bine pentru el, nu când îi sunt îndeplinite toate poftele.

Mituri din educația copiilor, capcane pentru părinți

În anumite teorii de parenting (parentaj) s-au strecurat câteva mituri periculoase, adevărate capcane pentru părinți.  Unul dintre acestea este că cel mic este foarte fragil și îi este distrusă dezvoltarea personalității dacă este corectat și nu este lăsat să-și dezvolte și să-și exprime personalitatea. „A respecta copilul înseamnă să vezi cine este acolo.” Este datoria părintelui să-l învețe pe copil cine este el însuși printr-o metodă de dezvoltare emoțională echilibrată. Atitudinea de răsfăț trebuie ignorată, ca părintele să aibă credibilitate în fața copilului, atunci când folosește expresiile „vreau” sau ”nu vreau”. Asta pentru că, până la urmă, nici un părinte nu-și dorește un copil care să creadă că totul i se cuvine, un copil care să nu aibă limite sau care să facă crize de furie (tantrumuri) frecvente.